La carat

31 Ianuarie 2010
Titlul de mai sus ma duce cu gindul la celebra si amuzanta poveste a lui Ion Creanga, La Scaldat. Si chiar daca sugereaza o activitate fizica intensa asta nu inseamna ca actiunea nu a fost placuta in cele din urma. Asadar, la apelul lui Atti, cabanierul de la Piatra Mare de a-l ajuta la transportul unor materiale sus, la cabana au raspuns prezent numerosi iubitori de munte. Toata treaba s-a desfasurat in 31 ianuarie 2010, la ora la care probabil carpatistii adunati la Simbata faceau ochi dupa Intilnirea de iarna.

La carat in Piatra Mare La carat in Piatra Mare La carat in Piatra Mare

Peter a adus de la Sfintu Gheorghe o gasca serioasa, aflata in virf de forma si pusa pe treaba. Ei au fost nucleul cel mai numeros, cam 80% din participanti. Am mai avut participanti din Sacele, Cluj si Brasov.

Ce a fost de carat? Lista e urmatoarea:

– 4 stilpi metalici de 2,40m

– mai multe pachete de lambriuri de 4m( pe astea nu le-am numarat )

– doua pachete de polistiren

– un toc de usa.

La carat in Piatra Mare La carat in Piatra Mare La carat in Piatra Mare

Descarcam materialele iar baietii nu stau prea mult pe ginduri si bun pe umeri barele de metal. Nu pot aprecia cam cit cintarea o astfel de bara dar tot ce pot sa va spun e ca sunt al naibii de grele; dupa doua zile de la evenimente inca am putina febra musculara in zona umerilor. Lambriurile pareau jucarie pe linga aceste bare mai ales ca totul s-a carat in echipe de doi. Din fericire am fost suficient de multi incit sa ne putem inlocui la nevoie. Toata treaba a mers surprinzator repede, putin peste 3 ore, folosind Drumul Familiar.

Am facut doua pauze mai lungi, una la prima bancuta, a doua in apropiere de Prapastia Ursilor unde ne-am hidratat cu ceai cald, bere, palinca de Bistrita si ce s-a mai gasit. Aspectul carausilor se poate rezuma astfel: o bara carata de cite doi oameni pe umeri, urmati de alti trei sau patru care ii inlocuiau la nevoie.

La carat in Piatra Mare La carat in Piatra Mare La carat in Piatra Mare

Printre ultimii sositi este alergatorul sacelean Adi Cuculea, care a urcat puternic avind in spate niste placi mari de polistiren. Pentru el tot acest drum a insemnat doar un antrenament. A urcat cam intr-o ora de la Dimbu Morii. Imi spune ca astazi a fost mai lenes fiindca a plecat de acasa tirziu. Eu as spune ca azi s-a petrecut o premiera: am ajuns la cabana pentru prima oara inaintea lui. Premiul, daca il pot numi asa, pentru aceasta activitate a insemnat o ciorba fierbinte, buna de tot si posibilitatea de a admira peisajul din zona somitala a Pietrei Mari.

Cam asta fost. Vor mai urma si alte astfel de actiuni intrucit cabana va intra intr-un proces de renovare de la primavara. Si am convingerea ca prietenii Pietrei Mari vor fi din nou la datorie.

Tin sa multumesc in numele cabanierilor tuturor celor ce au ajutat la aceasta actiune.

Sursa: Bogdan Balaban
O galerie foto completa a evenimentului puteti viziona dand click aici.