Geografie

Orasul Brasov vazut din Piatra MareAŞEZARE. Masivul Piatra Mare face parte din Munţii Bîrsei, localizaţi în sudul depresiuni. Braşov, în cadrul Carpaţilor de Curbură. Deşi nu se află printre culmile cele mai înalte din Carpaţi, Piatra Mare se impune prin contrast, dominînd cu peste 1 200 m depresiunea Braşov şi cu peste 700 m platforma Predealului, rivalizînd local numai cu fratele-i geamăn, Postăvarul, de peste valea Timişului.

Ciucaşul, cu contururile sale crenelate, „cetatea de piatră” o Bucegilor, impresionantă prin peretele ei nordic, şi creasta prelungă a Pietrei Craiului sînt prea îndepărtate pentru a umbri semeţie Pietrei Mari priviţx de pe întinsul şes intramontan al Bîrsei, care formează şi limita nordică a masivului.

In est, valea Gîrcinului, însoţiţx de abruptul răsăritean al Pietrei Mari, constituie limita faţă de culmile rotunjiite ale munţilor Gîrbovei cu care există numeroase legături turistice. De aceea ghidul cuprinde şi traseele din partea nordică a munţilor Gîrbovei care pot fi parcurse pornind spre cabanele din Piatra Mare. Limita sudică, spre munţii mai scunzi ai Predealului, urmăreşte cursurile superior şi mijlociu ale Timişului Sec de Sus şi pitoreasca depresiune a Timişului de Sus. În continuare, spre vest, culoarul văii Timişului desparte Piatra Mare de masivul Postăvarul cu care se aseamănă în multe privinţe, ceea ce justifică includerea lor în aceeaşi grupa a Munţilor Bîrsei.

Deşi nu prea extins în suprafaţă (circa 80 km2), masivul Piatra Mare întruneşte o largă varietate de peisaje, un relief carstic spectaculos, trasee pentru alpinişti, pante favorabile practicării schiului, care, în ansamblu, oferă numeroase satisfacţii celor care îl străbat cărările.

ALCĂTUIREA ŞI CONFIGURAŢIA RELIEFULUI. Conformaţia masivă şi proeminentă a Pietrei Mari este în strînsă legătură cu rocile din care este alcătuită şi cu evoluţia întregii regiuni muntoase de la Curbura Carpaţilor. In alcătuirea masivului Piatra Mare predomină conglomeratele şi calcarele de vîrsţx mezo-zoică. Se mai întălnesc gresii, marne şi argile. Adeseori, calcarele au culoare alb-cenuşie, sînt masive şi conţin corali. Toate aceste roci, cu rezistenţe diferite la acţiunea agenţilor externii, înscriu în relief o varietate de aspecte care pot fi întîlnite de-a lungul principalelor trasee.

In ansamblu, masivul Piatra Mare este asimetric: partea estică este abruptă, greu accesibilă, fiind străbătută de poteci rare cu trasee dificile; partea vestică, mai prelungă, este alcătuită dintr-o succesiune de culmi împădurite, accesibile pentru numeroase trasee turistice. Această asimetrie se explică prin faptul că stiva de conglomerate şi calcare din care este alcătuit predominant masivul are o înclinare generală spre vest; partea estică, abruptă, corespunde tocmai capetelor de strat. Tot prin această dispoziţie a straielor pot fi explicate şi o serie de forme de detaliu din cuprinsul masivului.

Piatra MareÎnălţimile cele mai mari sînt în partea sudică: vîrful Piatra Mare (1.843 m) şi platoul care se prelungeşte spre sud-est spre Coada Pietrei Mari. Platoul Pietrei Mari se continuă spre nord printr-o culme centrală despărţită, prin mai multe înşeuări, în culmi secundare: Piatra Mică (1 610 m), Gîtul Chivei (Chibei, 1 639 m), Bechia, Bolnocul. Din această osatură centrală se desprind spre valea Timişului numeroase contraforturi rotunjite.

Partea nordică este caracterizaţx prin prezenţa unor culmi izolate (Brădetul, Highişul, Mărdăgăul, Gurghiul), cu altitudini în jur de 1 000 m, cu aspect de clăi, despărţite prin înşeuări adînci de pînă la 200 m şi înconjurate de o prispă largă, situată la altitudinea de 700-800 m. Acţiunea agenţilor externi asupra diferitelor roci a dat naştere unor forme de relief pline de pitoresc, care pot fi întîlnite de-a lungul traseelor din masiv. Impresionant este abruptul estic cui Pietrei Mari spre Valea Gîrcinului, cu un relief ruiniform, cu numeroase coloane, cleanţuri şi conuri de grohotiş, provenite din dezagregarea conglomeratelor. Iarna, pe acest abrupt sînt frecvente avalanşele de zăpada care şi-au imprimat în stîncă o serie de culoare abrupte. In apropierea vîrfului Piatra Mare, la cîteva sute de metri spre vest, pot fi întîlnite stînci cu o înălţime de 6—7 m, care se aseamănă cu Babele din Bucegi. În formarea acestor „babe” ale Pietrei Mari, tot pe conglomerate, un rol important l-au avut procesele diferenţiale de îngheţ şi dezgheţ, combinate cu acţiunea vîntului, a ploilor şi a zăpezilor.

Canionul 7 ScariPeticelor de calcar, frecvente în masiv, le sînt caracteristice formele de relief carstic: lapiezurile, dolinele, cheile, cascadele şi abrupturile spectaculoase. Numeroase lapiezuri pot fi întîlnite la Piatra Scrisă, situată la sud de cabana Piatra Mare, la Şirul Stîncilor şi în numeroase alte locuri. In apropierea cabanelor Balnoc şi Piatra Mare sînt localizate o serie de doline în formă de pîlnie cu o deschidere de 5—6 m şi o adîncime de 2—3 m.

Cheile Văii Şapte Scări şi ale Văii Pietrei Mici, în lungul cărora sînt întîlnite cascadele „Şapte Scări” şi Tamina, constituie unele dintre principalele atracţii turistice ale masivului. Sub culmea Gîtul Chivei, în baza unui abrupt de cîteva zeci de metri, este Peştera de Gheaţa, dezvoltată pe fisură verticală în masa calcarelor. În lungul traseului care coboară de la peşteră se trece pe lîngă un abrupt spectaculos cuprinzînd numeroase microforme carstice. Pornind de la Dîmbu Morii în drum spre cabana Piatra Mare poate fi admirat abruptul sălbatic al Prăpastiei Ursului.

Partea nordică a Munţilor Gîrbovei este constituită predominant din gresii, marne şi roci calcaroase, care — prin modelare de către agenţii externi — corespund unui relief domol, rotunjit, odihnitor, fără abrupturi impresionante ca cele din Piatra Mare. Culmea principală, orientată nord-sud, este alcătuită dintr-o succesiune de mameloane cu aspect de cupolă, cu altitudini de 1 200-1 300 m.

CLIMA. Masivul Piatra Mare este caracterizat printr-un climat de munte în care se întrepătrund influenţe ale maselor de aer continental din est şi ale cerului mai umed din vest şi nord-vest. Etajarea elementelor fizico-geografice pune în evidenţă diferenţieri importante pe verticală. Partea superioară a masivului, cu un climat în general mai aspru, este caracterizaţx prin temperaturi medii anuale cuprinse intre 00 şi 20C. Intre 1 000 şi 1 400 m se înregistrează temperaturi medii anuale de circa 4CC, iar Io poalele masivului, pe văile Timişului şi Gîrcinului, precum şi în sudul depresiunii Braşov, media anuală ajunge la 6°. Aceleaşi diferenţieri impuse de relieful muntos apar şi în repartiţia cantităţilor de precipitaţii. Dacă etajul înalt primeşte în medie 1 000-1 100 mm precipitaţii, spre poale aceste cantităţi se reduc la 700—800 mm.

Spre deosebire de regiunile înconjurătoare, mai coborîte, unde cea mai friguroasă lună este ianuarie, în Piatra Mare, pe platou, ca în toţi munţii înalţi, cele mai scăzute temperaturi se înregistrează în luna februarie (media lunară de -6 … -8°C). Tot februarie este luna în care cad cele mai reduse cantităţi de precipitaţii.

Iarna, în Piatra Mare se înregistrează adeseori temperaturi mai ridicate decît pe Valea Timişului sau în Depresiunea Braşov, fenomen cunoscut sub denumirea de inversiune termică. Trebuie însă ştiut că de la sfîrşitul lunii septembrie apar temperaturi sub 0°C şi poate să şi ningă. Scăderea accentuată a temperaturii şi adevărata instalare a iernii se constată spre sfîrşitul lunii noiembrie. Pe platou şi pe culmile înalte zăpada este viscolită de vînturi puternice şi de aceea grosimea ei este foarte neuniformă. Stratul de zăpadă poate şx dureze pe culmea înaltă de la sfîrşitul lumi noiembrie pînă în aprilie, topirea fiind mai rapidă pe suprafeţele calcaroase, însorite, şi mai înceată în porţiunile adăpostite şi troienite. Iarna unele trasee sînt inaccesibile, altele sînt periculoase necesitînd din partea celor care se încumetă să le străbată o serie de precauţiuni speciale.

De obicei îngheţul dispare în prima parte a lunii mai. Totuşi, spre sfîrşitul lunii mai şi chiar în iunie, pot avea loc unele scăderi bruşte de temperatură, pentru perioade de scurtă durată.

Piatra MareVara, în iulie, se înregistrează cea mai ridicată temperatură medie lunară (între 8 şi 12°C) pentru cea mai mare parte a teritoriului Pietrei Mari. Cu o lună mai devreme, în iunie, cad cele mai abundente ploi (peste 140 mm medie lunară), situaţie care se datorează deplasării predominante a maselor de aer umed din vest şi nord-vest. Cel mai stabil timp, favorabil traseelor lungi, de creastă, se întruneşte în lunile august şi septembrie, cînd predomină timpul senin.

Vîntul atinge intensitatea maximă pe platoul neadăpostit al Pietrei Mari, avînd direcţia predominanţx dinspre nord-vest şi vest. Iarna sînt frecvente vînturile puternice dinspre est şi nord-est, care aduc valuri de ger. Pe treptele de relief mai joase şi pe văi, direcţia, şi, în parte, intensitatea vînturilor sînt în funcţie de orientarea culmilor şi a culoarelor de vale. În ansamblul condiţiilor climatice din Piatra Mare importante sînt diferenţierile climatice de la an la an, în funcţie de caracterul circulaţiei generale a atmosferei.

HIDROGRAFIA. Reţeaua hidrografică din Piatra Mare este dispusă radiar, în strînsă legătură cu conformaţia masivului. Culmea principală este şi cumpăna de apă între bazinul hidrografic cu Gîrcinului localizat în partea estică şi bazinul Timişului. Asimetria reliefului se reflectă şi în lungimea şi panta principalelor rîuri care străbat masivul.

Apele afluente Timişului — Timişu Sec de Sus şi de Jos, Pîrîul Pietrei Mari, Horvatca, Pîrîul Dracului, Şipoaia, Pîrîul Pojarului, au lungimi mai mari şi prezintă numeroase rupturi de pantă. Aceste rupturi de pantă sînt mai evidente în porţiunile în care sînt străbătute roci calcaroase. Tot în rocile calcaroase, de-a lungul cursului rîurilor, se înregistrează pierderi subterane de apă. Pe traseele care străbat versanţii vestici ai Pietrei Mari sînt întîlnite multe izvoare, unele avînd caracterul unor mici izbucuri.

Afluenţii Gîrcinului, care fragmentează partea estică a Pietrei Mari, sînt mai scurţi, au o pantă accentuată, în trepte, ascensiunile în lungul lor fiind dificile. Cel mai important afluent al Gîrcinului, pe partea stîngă, este Pîrîul Muşatului, care-şi are izvoarele sub culmea Gîtul Chivei.

Obîrşiile principatelor văi sînt situate în jurul altitudinii de 1 600 m. Curgerea în porţiunea superioară a văilor are un caracter intermitent. Primăvara, în aprilie, la topirea zăpezilor se înregistrează cele mai mari debite. În aceasta perioada rîurile curg învolburate, unele trasee în lungul lor fiind destul de periculoase. Spre sfîrşitul verii şi începutul toamnei, cînd cad cele mai reduse cantităţi de precipitaţii, se înregistrează şi cele mai scăzute debite din cursul anului.

Rîurile care străbat partea nordică a masivului Pîrîul Morii, Cernatul, Tomoşul — au fost canalizate în cursul inferior, în oraşul Săcele. Aici se întîlnesc şi numeroase izvoare puternice, cele mai cunoscute fiind cele 7 izvoare de pe Valea Morii.

Piatra MareVEGETAŢIA ŞI FAUNA. Diversitatea condiţiilor naturale din Piatra Mare se reflectă direct în marea varietate a covorului vegetal. Pădurile ocupă peste 90% din suprafaţa masivului, fiind dispuse etajat. Cele de fag formează etajul montan inferior şi sînt localizate la poalele masivului. Farmecul acestor păduri este accentuat primăvara de prezenţa diferitelor plante cu flori: viorele, brebenei, floarea paştelui, crucea voinicului, ciuboţica cucului etc. În padinile de fag se găsesc, adeseori, în locurile mai umbrite şi mai reci brazi şi molizi. În partea nordică a masivului Piatra Mare, pădurile de fag au fost înlocuite cu plantaţii de pin.

Pajiştile de la poalele masivului şi poienile din păduri au un aspect plăcut, fiind caracterizate printr-o mare diversitate a plantelor. Adeseori domină păiuşul roşu (Festuca rubra), alături de care se găsesc campanule, genţiene, margarete.

Pădurile de brad care formează etajul montan mijlociu urcă pînă spre 1 200 m. In aceste păduri este caracteristică prezenţa măcrişului iepurelui, a ferigilor şi florilor viu colorate primăvara. Pădurile de molid, întunecoase, impresionante în liniştea lor, formează etajul montan superior. Pe abrupturile calcaroase şi pe grohotişurile de la poalele lor se găsesc diferite specii de plante instalate pe fisuri sau lapiezuri în primele stadii de fixare a vegetaţiei în aceste locuri.

Platoul Pietrei Mari este încadrat în etajul alpin inferior. Pajiştile sînt presărate cu flori de statură mică (campanule, primule) sau cu tufe de afin şi merişor. Smirdarul — plantă ocrotită prin lege — care înfloreşte în iunie, conferă un farmec deosebit pajiştilor de pe platou.

In Piatra Mare se găsesc şi o serie de alte specii de plante trecute sub ocrotirea legii şi declarate monumente ale naturii: floarea de colţ (Leontopodium alpinum), iedera albă (Daphne blagayana), tulichia mică (Daphne cneorum), ghinţura galbenă (Gentiana Iuţea).

Fauna Pietrei Mari este bogata şi destul de variată. In păduri se întîlnesc cerbi carpatini, urşi bruni, rîşi, specii ocrotite prin lege. In anul 1973 a fost împuşcat, în apropierea cascadei Tarmina, un exemplar de cerb al cărui trofeu este considerat în categoria „medalie de aur”. Au mai fost semnalaţi jderi, vulpi, mistreţi, iepuri şi, mai rar, lupi.

Bujorei de munteSpre limita superioară a pădurii zboară cocoşul de munte (Tetrao urogallus), pasăre declarată monument al naturii. Găinuşa de alun (Tetrao bonasia) este răspîndită de la poalele muntelui pînă aproape de pajiştea subalpină. În pădurile de fag, în special în cele tinere, primăvara şi toamna poposesc sitarii. În apropierea Pietrei Mari se găsesc două rezervaţii de vînătoare pe văile Doftanei Tărlungului şi pe valea superioara a Azugii.